Citeste pe larg despre vezica hiperactiva la copii – care sunt simptomele, cauzele, factorii de risc si ce implica tratamentele.
CUPRINS:
1. Ce inseamna vezica hiperactiva?
2. Simptome
3. Cauzele vezicii hiperactive la copii
4. Metode de diagnostic
5. Recomandari si tratament
Ce inseamna vezica hiperactiva?
Vezica hiperactiva reprezinta o problema des intalnita la copii, care provoaca nevoia urgenta de a urina, adesea insotita de o crestere a frecventei urinare. In multe situatii, frecventa si intensitatea urinarii ingreuneaza controlul vezicii, atat ziua cat si noaptea.
Aceasta problema poate avea un impact major asupra vietii sociale sau emotionale a copilului. Daca cel mic urineaza involuntar cu o anumita frecventa, poate incepe sa evite sau sa refuze sa participe la diverse activitati sau evenimente de teama ca ar putea avea loc astfel de incidente. Din acest motiv, este important sa identificam simptomele si sa mergem cu cel mic la medic pentru un diagnostic corect. In multe dintre situatii, simptomele vezicii hiperactive la copii pot fi identificate cu usurinta. Principalul simptom este reprezentat de urinari frecvente, insotite de nevoia urgenta de a urina. Desigur ca nevoia de a urina frecvent este comuna la copii, iar acest lucru nu insemna intotdeauna ca este un semn al unei afectiuni.
Simptome
Principalele simptome ale vezicii hiperactive la copii includ:
- incontinenta urinara (scurgeri involuntare de urina);
- mai multe de opt urinari pe zi;
- senzatia ca vezica este incomplet golita;
- statul cu picioarele incrucisate sau in alte pozitii pentru a incerca sa previna pierderea de urina.
Cauzele vezicii hiperactive
Desi urinarea frecventa este des intalnita la copii, cei mai multi isi vor putea controla vezica urinara dupa ce implinesc varsta de 3 ani – insa, aceasta varsta poate varia de la un copil la altul. Pana la varsta de 5 ani, aproximativ 90% dintre copii sunt capabili sa isi controleze vezica urinara in timpul zilei. Este posibil chiar ca medicul sa poata sa puna un diagnostic abia dupa ce copilul implineste varsta de 7 ani.
Pot fi mai multe cauze pentru vezica hiperactiva la copii, iar principalele sunt:
- schimbari in rutina zilnica a copilului – precum mutatul intr-un oras nou sau nasterea unui nou fratior;
- consumul de alimente la care copilul poate fi alergic;
- evenimente care pot provoca anxietate;
- constipatie;
- copilul este prea preocupat de alte activitati, ca joaca, incat amana sau uita sa mearga la toaleta;
- consumul de bauturi care contin cofeina sau bauturi carbogazoase;
- infectii urinare frecvente;
- anomalii structurale ale vezicii urinare sau uretrei;
- apnee obstructiva de somn.
In unele cazuri, deoarece contractiile vezicii urinare sunt controlate de nervi, este posibil ca vezica hiperactiva sa fie legata de o tulburare neurologica. De asemenea, unii copii pot invata sa isi retina urina in mod deliberat, ceea ce poate afecta capacitatea de a-si goli complet vezica urinara. Efectele pe termen lung ale acestui obicei pot fi infectii ale tractului urinar, cresterea frecventei urinare si afectarea rinichilor.
Este important ca cei mici sa aiba o rutina zilnica sanatoasa, o alimentatie echilibrata si bogata in nutrienti, sa consume suficiente lichide si sa aiba un stil de viata activ.
Metode de diagnostic
De obicei copiii depasesc aceasta problema de la sine, odata cu dezvoltarea fizica adecvata. Daca un copil inca prezinta semne de vezica hiperactiva pana la varsta de 7 ani, este important sa mergeti cu el la medic – pentru un diagnostic corect si pentru a primi tratamentul adecvat.
Diagnosticul este pus in primul rand pe baza istoricului medical complet si a simptomelor prezente. Informati medicul cu privire la obiceiurile urinare ale copilului – axate pe frecventa urinarilor. Se va face si examinarea fizica a zonei tractului urinar. Pot fi recomandate si anumite analize de sange sau urina si alte investigatii.
Recomandari si tratament
Tratamentul pentru vezica hiperactiva la copii va depinde intotdeauna de cauzele care stau la baza. Insa, este important sa mergeti cu cel mic la medic pentru a depista la timp orice probleme. Primul pas este de obicei reprezentat de antrenamentul vezicii urinare. Inseamna respectarea un program de urinare pe baza caruia copilul va incerca sa urineze indiferent daca are sau nu nevoie – programarea urinarilor. Copilul poate invata in acest fel sa acorde in mod treptat o atentie mai sporita nevoii corpului de a urina. Acest lucru va duce la o golire completa a vezicii urinare. Aceasta metoda functioneaza cel mai bine pentru copiii care au obiceiul de a merge frecvent la baie, dar nu intotdeauna urineaza, si care se pot confrunta cu incontinenta urinara.
O alta recomandare poate fi incercarea de a urina din nou dupa prima urinare, pentru a se asigura ca vezica urinara este complet golita. Pot fi recomandate uneori si antrenamenta de biofeedback. Cu ajutorul lor copilul poate sa invete cum sa se concentreze asupra musculaturii vezicii urinare si sa o relaxeze in timp ce urineaza.
In cazul in care tehnicile de mai sus nu functioneaza sau nu par sa aiba vreun efect asupra vezicii urinare hiperactive, atunci medicul poate sugera medicamente care pot fi folosite pentru a calma vezica. Medicamentele sunt folosite de obicei pentru a reduce simptomele pana cand copilul invata sa isi controleze vezica.
Daca ecografiile arata ca unele anomalii ale vezicii urinare cauzeaza pierderile de urina, atunci medicul poate sugera optiuni chirurgicale in acest sens. Operatia este insa de obicei ultima optiune de tratament pe care medicii o recomanda, deoarece majoritatea copiilor depasesc problemele de control a vezicii urinare.
Sprijinul din partea parintilor este esential in astfel de situatii. Copilul nu trebuie certat, criticat, pedepsit pentru aceasta problema. Este esential ca parintii sa aiba rabdare, sa sprijine copilul si sa il motiveze corespunzator pe intreg parcursul tratamentului.
Referinte:
(1) https://www.webmd.com/urinary-incontinence-oab/overactive-bladder-in-children
(2) https://www.emjreviews.com/urology/article/overactive-bladder-in-children/
(3) https://www.bbuk.org.uk/blog/overactive-bladder-a-common-cause-of-bladder-in-children-and-young-people/
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5332242/
