Anxietatea de separare la copii este o etapa normala in dezvoltarea lor, fiind o reactie de suparare si plans la plecarea temporara a unui parinte. Iata ce pot face parintii in astfel de situatii.
CUPRINS:
1. Ce este anxietatea de separare?
2. Cauze
3. Sfaturi pentru parinti
4. Tulburarea de anxietate de separare la copii
Ce este anxietatea de separare?
Anxietatea de separare este frica obisnuita si normala a copiilor de a fi departe de parinti sau ingrijitori. Este firesc ca un copil mic sa se simta anxios cand iti iei ramas bun. In copilaria timpurie, plansul intens si „agatatul” de parinte sunt semnele distinctive ale anxietatii de separare. Sunt reactii sanatoase la separare si reprezinta un stadiu normal de dezvoltare. Poate incepe inainte de varsta de 1 an (de obicei la aproximativ 8 luni) si poate atinge apogeul la 14-18 luni sau poate reaparea pana la varsta de 4 ani.
In timp ce intensitatea si momentul anxietatii de separare pot varia enorm de la un copil la altul, este important sa retinem ca este normala o ingrijorare legata de separarea de mama si tata, chiar si atunci cand copilul este mai mare. Datorita capacitatii de a intelege si a strategiilor potrivite, temerile copilului pot fi reduse si treptat dispar odata cu varsta.
Cu toate acestea, unii copii se confrunta cu anxietate de separare persistenta. Acesti copii experimenteaza o continuare sau reaparitie a unei anxietati intense de separare in anii de scoala si chiar mai tarziu. Daca anxietatea de separare este atat de mare incat afecteaza activitatile normale, cum ar fi scoala si relatiile de prietenie cu alte peroane, precum si daca dureaza mai multe luni, poate fi un semn al unei probleme mai mari numita tulburare de anxietate de separare.
Cauze
Nou-nascutii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori. Parintii simt probabil mai multa anxietate in legatura cu separarea decat sugarii. Atat timp cat nevoile lor sunt satisfacute, de obicei sugarii cu varsta sub 6 luni se adapteaza cu usurinta la alte persoane. Intre 4-7 luni, bebelusii dezvolta un sentiment de „permanenta a obiectului”. Ei isi dau seama ca lucrurile si oamenii exista chiar si atunci cand nu ii mai vad. Bebelusii invata ca, atunci cand nu-si pot vedea mama sau tatal, asta inseamna ca au plecat. Nu inteleg conceptul de timp, asa ca nu stiu ca mama se va intoarce si devin speriati de absenta ei. Fie ca mama este in bucatarie, in dormitorul alaturat sau la birou, este la fel pentru copil, care ar putea sa planga pana cand mama va fi din nou in apropiere.
Copiii cu varsta cuprinsa intre 8 luni si 1 an devin mai independenti, dar sunt si mai nesiguri in ceea ce priveste separarea de parinte. Acesta este momentul in care se dezvolta anxietatea de separare reala, iar copiii pot deveni agitati si suparati atunci cand un parinte incearca sa plece.
Un copil poate deprinde, de asemenea, anxietate si frica de la membrii familiei si de la alte persoane din jur. Un eveniment traumatic poate provoca, de asemenea, aceasta problema. Se considera ca tulburarile de anxietate au factori biologici, familiali si de mediu care contribuie la cauza.
Anxietatea de separare la sugari
Anxietatea de separare se dezvolta dupa ce un copil dobandeste o intelegere a permanentei obiectului. Odata ce copilul isi da seama ca ai plecat cu adevarat, s-ar putea sa devina nelinistit. Desi unii bebelusi prezinta permanenta obiectelor si anxietatea de separare inca de la varsta de 4 – 5 luni, majoritatea dezvolta anxietate de separare dupa varsta de 8 luni.
Anxietatea de separare la copii mici
Multi copii mici nu se confrunta cu anxietatea de separare in copilarie si incep sa manifeste astfel de simptome de la 15 – 18 luni. Separarile sunt mai dificile atunci cand copiilor le e foame, cand sunt obositi sau bolnavi. Pe masura ce copiii isi dezvolta independenta in timpul copilariei, pot deveni si mai constienti de separari. Comportamentele lor la separari vor fi mai intense, lacrimogene si greu de oprit.
Anxietatea de separare la prescolari
Pana la varsta de 3 ani, copiii inteleg mai clar efectul pe care il au anxietatea sau rugamintile lor la separare. Nu inseamna ca nu sunt suparati, dar cu siguranta comportamentul lor va fi mentinut mai mult. Fiti consecvent si nu cedati in fata emotiilor. Respectati promisiunile si planurile, pentru ca altfel anxietatea de separare va dura si mai mult.
Sfaturi pentru parinti
Pentru copiii cu anxietate de separare normala, exista pasi pe care ii puteti face pentru a usura procesul de separare. Iata cativa pasi prin care sa preintampinati problemele la separare:
- Practicati separarea – Lasati copilul cu un ingrijitor pentru perioade scurte la inceput. Pe masura ce copilul se obisnuieste cu separarea, puteti pleca treptat mai mult timp. Este important sa ii oferim experiente pozitive de separari si reuniuni. Evitarea separarilor de copil poate agrava problema.
- Programati separarile dupa somn si cand copilul e satul – Este risc mai mare ca cel mic sa manifeste anxietate de separare atunci cand e obosit sau flamand.
- Daca lasati copilul intr-un cadru nou – cresa, la o ruda, babysitter etc. – petreceti timp cu copilul in noul loc inainte de separare. Copilul va fi mai putin nelinistit daca va fi lasat intr-un loc sigur si familiar cu persoane familiare in care are incredere.
- Lasati copilul sa ia ceva ce iubeste de acasa, cum ar fi un ursulet de plus, o perna sau o paturica. Aceste obiecte vor ajuta copilul sa se simta in siguranta si le puteti elimina treptat, pe masura ce se simte mai acomodat cu noul loc.
- Informati personalul de la cresa sau gradinita cu privire la anxietatea de separare si informati-i despre orice pot face pentru a ajuta copilul. In acest fel, alte persoane din mediul copilului ii pot oferi sprijin constant.
In momentul despartirii:
- Elaborati un ritual de „la revedere” rapid. Ritualurile sunt linistitoare si pot fi la fel de simple ca un salut prin fereastra sau un pupic de „la revedere”. Totusi, mentineti lucrurile rapide, astfel incat sa puteti pleca fara prea multa agitatie. O rutina poate diminua anxietatea si ii va permite copilului sa isi construiasca simultan incredere si independenta in el si in tine.
- Spuneti-i copilului ca plecati si cand va veti intoarce si apoi plecati. Evitati sa mintiti copilul sau sa il amagiti si sa plecati pe furis. Nu reveniti dupa 1-2 ore doar pentru a vedea ce face sau pentru a va asigura ca e bine. Respectati ora la care ati spus ca va veti intoarce.
- Fiti specific. Cand discutati despre intoarcere, nu ii spuneti la ce ora, pentru ca el nu va sti notiunea aceasta. Trebuie sa adaptati informatiile pentru varsta lui – de exemplu, ii puteti spune „Ma intorc dupa somn, inainte de gustarea de dupa-amiaza”. Definiti timpul in termeni pe care sa ii inteleaga.
- Respectati-va promisiunile. Pentru ca cel mic sa-si dezvolte increderea ca se poate descurca cu separarea, este important sa va intoarceti la momentul promis.
- E bine ca cel mic sa fie implicat intr-o activitate placuta inainte de a pleca.
- Mentineti o privire relaxata si fericita cand plecati. Daca veti parea ingrijorata sau trista, copilul ar putea crede ca locul nu este sigur si se poate supara si el.
- Oricat de greu ar fi sa lasati un copil care tipa si plange, este important sa aveti incredere ca ingrijitorul se poate descurca. Pana cand ajungeti la masina, este posibil ca cel mic sa se fi calmat si sa se joace cu alte lucruri.
- De asemenea, aveti incredere in instincte. In cazul in care copilul refuza sa mearga la un anumit babysitter sau la o gradinita sau prezinta alte semne de tensiune, cum ar fi probleme de somn sau pierderea poftei de mancare, ar putea exista o problema cu situatia de ingrijire a copilului.
Tulburarea de anxietate de separare la copii
Daca anxietatea de separare intensa dureaza pana la etapa prescolara sau scoala, daca afecteaza activitatile zilnice ale copilului, e important sa discutati cu medicul. Ar putea fi un semn al unei probleme mai grave, cunoscuta sub numele de tulburare de anxietate de separare. Copiii cu aceasta tulburare se tem de pierderea membrilor familiei si sunt deseori convinsi ca se va intampla ceva rau.
Simptome
Iata care sunt cateva dintre simptome:
- cosmaruri repetate legate de tema separarii;
- suferinta excesiva atunci cand se produce sau se anticipeaza separarea de casa sau familie;
- ingrijorare excesiva cu privire la siguranta unui membru al familiei;
- ingrijorare excesiva cu privire la separarea sa de familie;
- refuzul de a merge la scoala;
- frica intensa de a sta singur;
- simptome fizice manifestate in asociere cu separarea – dureri frecvente de stomac, dureri de cap sau alte simptome fizice;
- dureri musculare sau tensiune;
- ingrijorare excesiva cu privire la siguranta sa;
- ingrijorari excesive cand trebuie sa doarma departe de casa;
- „agatarea” excesiva de parinte, chiar si acasa;
- frica de a dormi singur (desi acest lucru este frecvent si la copiii care nu au anxietate de separare) etc.
Tratamentul va depinde de simptome, varsta si starea generala de sanatate a copilului. De asemenea, va depinde de cat de grava este afectiunea. Pe langa solutiile mentionate anterior, tratamentul implica adesea o combinatie de:
- terapie cognitiv comportamentala – acest tratament ajuta un copil sa invete cum sa se descurce mai bine cu anxietatea sa si scopul este, de asemenea, de a ajuta un copil sa stapaneasca situatiile care pot duce la anxietate;
- medicamente – uneori medicii pot prescrie medicamente;
- terapia de familie – parintii joaca un rol vital in orice tratament.
Referinte:
(1) https://www.helpguide.org/articles/anxiety/separation-anxiety-and-separation-anxiety-disorder.htm
(2) https://raisingchildren.net.au/babies/behaviour/common-concerns/separation-anxiety
(3) https://www.webmd.com/parenting/separation-anxiety#1
(4) https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/toddler/Pages/Soothing-Your-Childs-Separation-Anxiety.aspx
(5) https://kidshealth.org/en/parents/sep-anxiety.html
(6) https://childmind.org/guide/separation-anxiety-disorder/
